Ii straluceau ochii ca doua stele ce abia s-au aprins. Ea il privea pe sub blana ce-i acoperea fruntea si ar fi vrut sa inghete clipa, timpul, momentul, sa ramana pentru totdeauna acolo imbratisati ca doi oameni de zapada. Nu se mai satura de sarutul lor prelung si ar fi vrut sa ii lipeasca cumva bratele de trunchiul ei firav, urand timpul care o lua la goana fara voia lor.
 Ochii lui albastrii sclipeau atat de frumos sub mangaierea razelor de soare incat Sara simtea ca zboara. Nu putea sa deosebeasca in irisii lui albastru de verde , iar in lumina aceea erau perfecti.
Uitase de frigul de afara fiindca simtea o caldura acolo jos, putin mai jos de stomac si putin mai sus de pubis. Era ca o flacara care mocnea in ea si de fiecare data cand el aparea se aprindea din ce in ce mai tare. Dupa ce el pleca flacara se domolea la loc , gheata din ea taindu-i aripile si tinand-o sub control. Flacara voia sa-si arunce scanteile pana sus,  aproape de cer insa gheata venea mereu si o certa…Simtea si in el aceeasi flacara, ii simtea dorinta prin fiecare por, prin palmele care o strangeau si prin gura lui lacoma ce o cauta pe a ei…
Daca o sa te apropii prea mult de cer vei simti bataia vantului prea puternic si taios si te vei stinge dintr-o data. Stai aici jos aproape de pamant si vei fi in siguranta, eu te protejez de rautatea lumii, de dureri si de dezamagiri.  Iar flacara statea cumintica si ascultatoare, tematoare dar dornica in acelasi timp. Statea jos dar mereu privea spre cer dorindu-si sa se inalte.
In acea dupa amiaza de februari Sara fost din nou fericita. Dupa mult timp. Uitase cum e sa razi cu sufletul. Sa razi cu un ras autentic care chiar il simti , rasul acela care te face sa crezi ca esti etern.
A fost ca o revelatie. In timp ce il tinea de mana si simtea zapada care ii scartaia sub talpi, si-a dat seama. A realizat ca in momentul acela perfect era fericita. Era fericita ca traieste, era fericita ca simtea, era fericita si recunoscatoare pentru acel moment sublim langa el. Un sfert de ora poate parea uneori o eternitate atunci cand te pierzi in imbratisarea si in privirea omului mult dorit.

-Imi amintesc acum de barba ta, blonda roscata, cum ma zgaria usor atunci cand te sarutam si cat de mult imi placea sa iti mangai obrajii, imi amintesc nasul tau care se pupa cu al meu si degetele tale lungi. Imi amintesc cat de tare ma faceai sa rad, imi scoteai toate mastile cu caldura ta , ma faceai sa fiu eu insami atunci cand si uitasem cine sunt, ramanand goala in fata ta. Goala pe zapada unei dupa-amiezi insorite de februarie.