Around-the-world

Scriu acest articol din sufrageria apartamentului unde locuiesc, sufragerie cu geamuri mari de tot si cu o masa pentru 6 persoane. Chiar daca mai mereu este locuita doar de o singura persoana. Daca trag cu ochiul pe geam vad palmieri, o strada cu multe benzi si multe masini. Ah si niste blocuri inalte si o moschee , ale carei cantari religioase le aud de 5 ori pe zi. Dar stai putin…este Craciunul.

Acum 3 zile s-a implinit un an de cand am scris ultimul articol pe blog,in  iar februarie se va implini un an de cand m-am mutat in alt colt al lumii, basically in desert. Dar un desert modernizat sa ii spunem 🙂 Bineinteles ca asta nu este o scuza pentru care nu am mai scris…insa a fost un an cu multe incercari si cu mult de munca la mine insami, un an care mi-a testat limitele, identitatea, care m-a facut sa imi pun intrebari, sa ma dau cu capul de pereti, sa plang , sa rad , sa ma minunez si sa nu mai inteleg nimic. A fost un an cu decizii mari si de multe ori cu oameni mici, a fost un an  plin de dor, de iubire, de drama , de experiente, un an in care nu am simtit ca am energie sa impartasesc trairile mele. Un an cu multe nopti negre ale sufletului, un an in care nu mai stiam ce zi este sau in ce tara ma aflu, un an in care am crezut ca lesin de extenuare, un an in care am iubit pana am simtit ca imi explodeaza inima, un an in care am vazut mai bine de un sfert de lume, un an  care m-a facut sa ma intreb de multe ori cine sunt, ce fac aici, dar cel mai important , ce naibii tot caut si nu gasesc? Un an in care mi-a fost dor de MINE. Ai ghicit, am plecat sa lucrez ca stewardesa intr-o tara araba.

Inainte sa vin aici si sa imi impachetez toata viata in 2 valize habar nu aveam ce ma asteapta. Vazusem doar pozele cu domnisoarele purtand uniforma aceea eleganta si zambind frumos. Le mai vedeam uneori prin aeroporturi, mergand mereu impreuna gratioase si frumoase. Dar realitatea este complet alta si m-a lovit tare de tot peste fata, obligandu-ma sa ies din zona de confort in care ma aflam fara sa stiu. Munca din spatele zambetului frumos si prestantei elegante …nimeni nu o stie decat noi. Ma consideram o persoana cu un ego relativ mic pana sa vin aici si sa inteleg ce inseamna sa fii nevoit sa iti inghiti cuvintele, lacrimile, sa taci din gura si sa spui da asa e, imi cer scuze.  Chiar daca in capul tau nervii, mania si frustrarea ating cote fenomenale deoarece tu stii ca ai dreptate si nu ai facut nimic gresit. Dar daca ti-ai sustine punctul de vedere, ar insemna sa iti creezi doar probleme si ar fi o pierdere de timp deoarece discutia ar fi intr-o singura directie, interlocutorul tau nefiind capabil sa te inteleaga. Si apoi sa mergi sa cureti toaletele dupa ce cativa zeci de oameni putin cam needucati sa spunem nu au stiut cum sa traga apa. Ei bine, cu asta si ego-ul meu a intrat la apa.

Am invatat multe in ultimul an. Am invatat cum e sa fii departe de casa si sa fii singur, am invatat ca sunt capabila de mult mai multe decat credeam si ca nu ai cum sa eviti anumite etape in viata, trebuie sa treci prin ele ca sa cresti. Am invatat sa imi fac valiza cu viteza luminii, cum sa ma descurc in orice aeroport din lume, am invatat sa mananc atunci cand nu imi e foame, sa dorm atunci cand nu imi e somn , sa ma misc si sa fac ceea ce am de facut oricat as fi de obosita. Am invatat ca atunci cand te plangi nu faci decat sa alimentezi starea pe care o ai, ca suntem toti oameni si simtim la fel indiferent de sex, religie , varsta si ca ceea ce ne uneste este exact umanitatea noastra.

Am invatat cum sa creez conversatii din nimic cu oameni complet necunoscuti si cum sa fiu simtitoare si empatica la nevoile altora. Am invatat ca religia si mediul in care traim au un impact enorm asupra noastra si ca le vom purta cu noi tot restul vietii. Am invatat cum sa resuscitez un om, cum sa asist la o nastere, cum sa fac felicitari pentru copii si cum sa imi pastrez calmul in situatii extrem de tensionate. Dar cel mai important, am inteles ca oriunde ai merge, ca in orice colt de lume ai vrea sa fugi, tot de tine insati dai. Si ca nu ai cum sa eviti munca cu tine insati orice ai face si orice job ai avea. Am invatat sa apreciez banii si ca atunci cand platesti ceva, nu platesti cu bani, ci cu timpul pe care l-ai depus prestand respectiva munca pentru a castiga acei bani. Am invatat sa fii respectuosa fata de traditiile altor culturi si altor religii si ca asta e daca sunt 50 de grade afara dar nu ai sa voie sa bei apa pe strada sau sa asculti muzica in masina. Am invatat cat de important este sa ai grija de tine insati atunci cand iti cade parul din cauza radiatiilor, cand te doare spatele de la ridicat containere si valize , cand ai probleme cu stomacul din cauza presiunii atmosferice si a alimentatiei precare,  cand picioarele tale sunt ca niste butuci dupa ce stai pe tocuri 15 ore sau mai mult, cand faci riduri si albesti din cauza nervilor si stresului si a aerului atat de uscat din avion si cand esti mai mereu frustrata si extenuata din cauza lipsei somnului. Niciodata nu stiu ce zi a saptamanii este, habar nu am cand e duminica sau luni, este  tot una atunci cand ma trezesti  intr-o camera de hotel in mijlocul noptii panicata uitandu-te pe geam intrebandu-te unde esti.

Dar hai sa nu disperam, sunt si parti pozitive, altfel nu as mai fi inca aici…Este fascinant astazi sa te plimbi prin Montmartre in Paris si sa vezi turnul Eiffel cum sa aprinde la apus, apoi sa mergi in safari in Johanessburg sa te joci cu pui de leu, apoi sa vezi interiorul Coloseumului din Roma , sa te bucuri de cea mai delicioasa pizza si inghetata, peste cateva zile sa vezi cangurii si koala din Australia, sa stai la soare pe o plaja in Maldive sau Phuket, sa mananci caviar in Moscova dupa ce te-ai plimbat prin Piata Rosie, sa hranesti lebedele in timp ce te plimbi cu barca pe un lac din Zurich, sa te bucuri de papagalii albi care zboara in parcul de langa opera din Sidney, sa vizitezi pesterile din Kuala Lumpur, sa mergi la cumparaturi in Frankfurt si sa stai ca musca la soare in Dublin pe iarba, sa te pierzi prin bazarul din Casablanca si sa te cocoti pe cea mai inalta cladire din Singapore, sa te plimbi pe elefanti in Thailanda sau  sa razi de ursii panda cei lenesi din China, sa te arunci cu parasuta in Dubai, sa simti ca te-ai intors in timp in Coreea si sa mananci cele mai dubioase gustari de la vanzatorii ambulanti sau sa te bucuri de linistea unui templu in India.

Acest job m-a provocat din toate punctele de vedere si m-a facut sa vad alte parti din mine care nu stiam ca sunt acolo, mai luminoase sau intunecate, nu mai conteaza. Dar in acelasi timp am vazut , am simtit si am trait atat de multe intr-un an cati altii in 10 si sunt mandra de asta. Si o sa continui sa o fac pana cand sufletul meu, mintea mea si corpul meu imi vor spune stop, de ajuns, acum ai nevoie sa gasesti ceea ce se numeste acasa. Pana atunci sunt fericita sa fac ceea ce fac, sa descopar mereu noi parti din mine si din lume.

Si vreau sa incep noul an cu intentia de a  ma reintoarce la scris fiindca el este prima mea dragoste in orice colt de lume as fi.

Pe curand,

Diana

travel_inspiration_quotes_clap_and_share_featured-520x245