Am ajuns in sfarsit la mare. M-am asezat aproape de mal pe nisipul putin ud si privesc contemplativ spre marea care pare ca nu se mai termina. Imi amintesc de copilaria mea cand faceam castele de nisip cu mama pe plaja si eram cea mai bucuroasa cand imi cumparau o inghetata, imi amintesc cum ma suparam si plangeam cand voiau sa ma scoata din apa. Eu nu voiam sub nici o forma sa ies chiar daca aveam toata pielea incretita . Imi amintesc de mine adolescenta si de privirile pe furis aruncate cu diversi “printi” de pe sezlonguri vecine . Cred ca voiam sa ma simt mare . Iar acum sunt mare . Si ma simt atat de mica in vastitatea lumii.

Iubesc marea fiindca ea imi ofera confort. Stiu ca orice s-ar intampla si oricat timp ar trece ea este mereu aici.
Simt soarele cum imi incalzeste usor spatele si mi se face pielea de gaina. Ma fascineaza lumina de acum, fix inainte de apusul soarelui. Marea are cumva alta culoare, mai albastra mai profunda, mai plina de secrete si de promisiuni.

a-girl-a-style_-beside-the-seaside

Ma uit la o fetita blonda si carliontata cum intra timid in apa si incearca sa sara usor peste valuri. Nu are mai mult de 3 ani. Iar puritatea de pe chipul ei si fericirea care o transmite prin zambetul ei cald de inger imi umplu sufletul cu iubire.
Ma uit la oameni batrani cum se plimba de mana si se privesc cu dragoste chiar si dupa un deceniu impreuna.
Ma uit la doi indragostiti care se sorb din priviri si sarutari. O mama care isi stropeste copilul cu apa. Un baietel care se joaca cu cainele , doi viitori tineri parinti care fac poze cu mana pe burtica mamicii  .

Cum ar putea crede cineva ca noi suntem altceva decat iubire? Cum cand suntem inconjurati de iubire la fiecare colt dar noi suntem prea prinsi in planuri, proiecte, deceptii sau amintiri pentru a o vedea?
Ma consider speciala. Fiindca am puterea de a simti iubirea ce ma inconjoara. Si iubirea din mine. Simt focul ce arde in mine. Are culoarea violet. Ca apusul la mare. Si se afla undeva la doua degete sub buric. Si stiu ca focul din mine nu se va stinge nici macar atunci cand nu voi mai fi. El va continua sa existe in lume sub o forma sau alta. Corpul meu este doar un invelis. O cutiuta in care imi tin spiritul, lumina si iubirea.

Fire analitica de fel, ma intreb frecvent care este sensul vietii sau de ce am aparut noi pe acest pamant. Si cand ma uit la zambetul acestei fetite blonde si carliontate stiu si simt ca singurul scop pe care il avem este iubirea. Ne-am nascut ca sa iubim si ca sa fim iubiti. Ne-am nascut ca sa invatam , sa simtim, sa crestem. Am venit pe aceasta lume pentru a descoperi lectiile ce le avem de invatat . Tot ce ne incojoara este energie, marea, scoicile, nisipul, fetita blonda, inima mea care bate, strugurii din gura mea , valurile, soarele , muzica , sarea, insectele, pielea mea arsa de soare.  .Energie care apare intr-o forma sau alta, dar ea exista in univers . Conteaza doar cum alegem noi sa o percepem si cat suntem de atenti la ea . Si stiu ca toate au aparut din iubirea nemarginita a lui Dumnezeu. Am avut si noi luptele noastre fiindca mintea mea neobosita cauta sa gaseasca mereu dovezi si explicatii stiintifice pentru orice. Dar astazi aleg sa nu mai caut , ci sa simt. Sa privesc in mine si in jur si sa simt iubirea prin fiecare celula. Atomii si moleculele din mine si din univers sunt iubire, sunt energie divina, sau tot ce pune lumea in miscare sau ceea ce face planetele sa se invarta si soarele sa rasara in fiecare dimineata. Si nu mai am nevoie de nici o teorema pentru asta. Doar sa imi deschid inima si sa fiu dispusa sa privesc. Sa privesc cu adevarat.
Ma incearca un sentiment profund de recunostinta. Sunt recunoscatoare fiindca Dumnezeu m-a trimis in aceasta viata pe acest loc minunat numint Pamant, sunt recunoscatoare ca am toate capacitatile necesare pentru a-mi transforma viata oricum imi doresc, sunt recunoscatoare pentru parintii pe care mi i-am ales la venirea pe aceasta lume, sunt recunoscatoare pentru toate durerile si cicatricile mele care ma fac mai buna si mai frumoasa , sunt recunoscatoare pentru toate defectele si calitatile mele care ma fac om, sunt recunoscatoare pentru ziua de ieri , de azi si de maine , sunt recunoscatoare pentru toate lectiile invatate care m-au facut omul care sunt azi. Azi aleg sa ma bucur, sa simt, sa respir, sa fiu.
Briza marii imi gadila pielea si imi vantura parul iar valurile imi bucura auzul.
Astazi in aceasta zi minunata de august vreau sa va indemn sa fiti copii. Nu renuntati la copilul din voi, la copilul care cade si se ridica, la cel caruia nu ii e teama de necunoscut.
Hai sa fim copii si sa ne dam voie sa simtim, sa nu mai judecam, criticam sau blamam, sa nu mai traim din amintiri sau sa suferim pentru pierderi, sa nu ne mai ingrijoram pentru ziua de maine . Sa fim copii si sa iubim autentic si neconditionat, sa ne jucam, sa radem din nimicuri, sa iertam, sa plangem , sa credem .
Orice vi s-ar fi intamplat in aceasta existenta, nu renunati la copilul din voi.

Cu multa dragoste si recunostinta,
Diana